joi, 5 mai 2016

Cum sa ne detasam de lucrurile nesemnificative care ne afecteaza in prezent


Acest subiect este foarte interesant deoarece este in natura umana sa ne atasam de cineva sau ceva anume, doar simplul sentiment de izolare ne produce o senzatie de gol inauntru.
Suntem atasati de multe lucruri in viata. Mi s-a intamplat sa ma uit la anumite evenimente din trecut si sa-mi zic: “ce mult imi placea evenimentul acela si ce mult insemna pentru mine si acum n-are nici o putere asupra mea de-ar fi sa se repete…Daca aveam atunci mintea de acum ce bine mi-ar fi fost, as fi stiut si mai bine ce am de facut!”
Adevarul este ca mi-a placut ceva din trecut si acum nu-mi mai place pentru ca deja a fost “asimilat” in personalitatea mea si a creat treapta pentru a ajunge la ceva diferit si mai interesant.
Ideea de baza este sa discernem mai atent in ce si cine investim atentia si energia noastra. Orice ar fi, este musai sa investim in ceva anume aceasta energie a noastra de care suntem prea tare atasati, ca doar e a noastra. Pe termen scurt putem sista orice forma de investitie emotionala spre a ne proteja, de a economisi, dar pe termen lung ne izolam mult si din necesitatea de a evita eventuale suferinte, ne adancim si mai mult in altele mai periculoase.
Iubirea, unii aleg sa nu o manifeste in exterior, cand noi ca “fiinte vii” suntem “obligati” s-o investim. Iubirea este o forma de energie emotionala, ea a fost creata sa circule pentru a pastra o comunicare sublima cu cei apropiati, asemanatori, cu cei in care ne regasim. Regasirea aduce cu sine o forma de acceptare, un motiv adesea invocat in dezvoltare personala (self-help).
Pentru cel ce citeste acestea, viata poate fi vazuta ca o asezare de trepte una dupa alta, care ne conduce catre ceva interesant si pe care nu o putem intui inca de pe acum, cand vom ajunge acolo la acel ceva, uitandu-ne inapoi o sa exclamam: “Normal ca asa trebuia sa se intample!"
Viziunea noastra ne duce catre puncte mai inalte, dar detaliile le constietizam cand trecem cu mintea si trupul prin cumulul de experiente intermediare. Asezam treapta dupa treapta, iar cand obosim ne odihnim bucurosi pentru ce am realizat.

Indemnul meu este sa asezam treapta dupa treapta, chiar daca ele nu se termina niciodata. Atasamentul de un anumit sfarsit previzibil ne poate linisti la un anumit nivel, dar nu uita ca ne putem detasa si elibera usor-usor daca inlocuim treptat “Sfarsitul” cu o “Celebrare”…Cand "gafaim", ne oprim si cand viata noastra pare ca stagneaza, ne odihnim! Cautam un motiv cat de mic ar fi el pentru o celebrare!




vineri, 25 martie 2016

Finante

   
       Dupa parerea mea, “banii negri” sunt cei obtinuti prin activitati sau meserii nesatisfacatoare sau la extrem cei furati, facuti usor prin pacalire, inselatorie, pentru ca in felul asta ma atasez de ei cu emotii negative respectiv aparent pozitive, fapt care duce la o tensiune interioara pentru ca ei ma multumesc doar in aparenta, vreau sa spun ca imi satisfac niste nevoi primare si alte cateva, dar parca nu imi folosesc abilitatile si interiorul meu oricare ar fi acela ca sa produc bani si asta duce la o insatisfactie, una aproape insesizabila pe moment pentru cativa, dar care roade cum roade apa in piatra, incet si sigur.
       Cu cat meseria este mai nesatisfactoare si mai bine platita cu atat arunc cu banii mai usor pentru ca ceva din mine imi zice ca banii valoreaza cat emotiile mele si acum nu ma simt chiar fericit si trebuie sa-mi stimulez buna dispozitie cheltuind masiv si impulsiv si instinctele astea ma fac in mod natural sa simt ca traiesc, si daca simt ca traiesc inseamna ca fac ce e bine, dar stai de ce nu simt asta tot timpul si trebuie sa imi iau iar "drogul" din cand in cand, adica sa investesc si mai mult, sa-mi cumpar din nou stimulente?  
       Daca ma gasesc in cazul acesta, nu intru in panica, drumul catre alt fel de a trai (financiar) este destul de complex, incet-incet aflu mai multe si despre celalalt sistem, poate-poate candva schimb macazul, si gasesc sau imi construiesc linia alternativa. Ideea este ca oricum oamenii in majoritatea lor nu au schimbat inca macazul si asta imi confera confortul de a apartine unui grup foarte numeros si singuratatea si izolarea ies din discutie. In cazul in care este inevitabila o schimbare si nu mai am rabdare deloc, trag de timp ("il dilat") cat pot de mult...


Caracter si temperament, sau popular "calitatea omului" si "firea omului"

           Ai auzit zicalele: "cine se aseamana se aduna" si "contrariile se atrag"?
         Ele sunt in aparenta contradictorii, dar pot garanta ca sunt adevarate in acelasitimp si acest lucru e posibil din cauza faptului ca sunt aplicabile concomitent unor “niveluri” diferite ale mintii umane.      "Cine se aseamana se aduna" se refera la faptul ca oamenii cu aceeasi viziune asupra vietii, acelasi grad de maturitate, aceleasi valori, aceleasi pareri si idei la care tin, acelasi grad de experienta, se simt legati intre ei, se aduna impreuna in cluburi, in comunitati, grupuri, se distreaza in aceleasi locuri, au aceleasi pareri despre familie, copii, munca, distractie etc.        Acesta e criteriul principal dupa care se realizeaza relatiile de cuplu si prietenie si parteneriatele si in acelasi timp motivul pentru care copiii deveniti maturi si parintii lor ajung cateodata sa nu se mai inteleaga deloc.       “Contrariile se atrag" se refera la partea temperamentala, “firea omului”, cu care ne nastem , care este un soi de "lentila" si cu care percepem realitatea cand lucrurile in viata nostra se intampla la o viteza relativ mare, este nivelul urmator peste instincte, unde timpul de reactie este cel mai scurt.In mod natural temperamentele opuse se atrag, combinatiile ar fi melancolic cu sangvinic si coleric cu flegmatic.     “Firea noastra” se dezvolta in primii ani de viata si samanta sa este “pusa” in mintea noastra dinainte de nastere si nu poate fi schimbata, ci doar atenuata pe parcursul vietii.      "Contrariile se atrag" se refera de asemenea si la partea instinctuala si duala feminin-masculin, care este polarizata, ce dezvolta o mare atractie intre cele doua parti...



Echilibrul in viata se obtine prin stabilitate si schimbare in acelasi timp

Singura constanta din viata mea este...e greu de exprimat in cuvinte, si e cam dificil de a vedea ce e dincolo de familie, de prieteni, de casa, de masina si altele cu care ma inconjor zilnic.
Dar daca ar trebui sa gasesc ceva dincolo de toate acestea cu care sa ma inconjor in fiecare secunda, atunci ma gandesc serios in ce ma ancorez, ce pot “lua” cu mine in mintea mea, sa pot “respira” toata ziua? Foarte pragmatic, cum imi gasesc echilibrul?
Multi ar zice in mine insumi, in spiritul meu, altii ar zice in instinctele mele care sunt cel mai bine inradacinate in mine ca urmare a sutelor de mii sau milioanelor de ani de “sedere”si “gazduire” in corpurile noastre.
Dupa parerea mea, ancorarea cea mai puternica este in schimbarea si imbunatatirea mea continua, in PROCESUL schimbarii si perfectionarii mele personale.
Dar asta imi poate induce o stare de anxietate pentru ca ma intreb vrand-nevrand: dar nu e obositor sa alergi dupa schimbare nonstop atata vreme cat eu imi doresc stabilitate si contanta? Si apoi schimbarea poate fi si in rau, nu mai bine conserv ceea ce am?
Adevarul e ca sunt obisnuit sa nu risc ceea ce am deja si doar confortul material doresc sa-l imbunatesc la maxim. Cand dobandesc acest confort material, asta daca am puterea sa-l "ating", totusi simt ca imi lipseste ceva mult mai profund si ma gandesc la PROCESUL, MECANISMUL schimbarii interioare.
Procesul de schimbare interioara si ca satelit si cea exterioara, este un lucru complex si foarte satisfacator odata stapanit, si un specialist autentic in dezvoltare personala sau un “antrenor de stil de viata” poate ajuta mult de tot. Sper din toata inima sa-l gasesti cand ai nevoie de el.

De ce pleaca cu adevarat copiii din cuibul parintilor si cand este momentul optim sa o faca?

Pot pleca la studii gimnaziale, liceale sau universitare in alt oras, sau sa ma casatoresc sau sa ma mut cu cineva intr-o alta casa, sau pur si simplu, si asta e varianta cea mai buna dupa parerea mea, este mutatul ca si persoana singura si independenta intr-o locatie noua la o varsta matura. Aceasta varianta din urma este cea mai sigura, pentru ca am motivele cele mai clare si puternice pentru a ma muta din casa parinteasca. Favorizatii sunt cei care vin la studii in alt oras si stau in chirie la apartament si nu in camin studentesc, acesti tineri au un avantaj conjunctural imens...
De fapt si de drept conteaza ce varsta psihologica am cand plec din caminul parintesc, daca am  “mostenit doar psihologia sanatoasa” de la “ai mei”, daca motivele mele principale sunt descoperirea de sine si trecerea la nivelul urmator, daca locuitul cu parintii devine nociv intr-un fel ciudat dar real, atunci e timpul sa plec si sa ma mut singur.
Eu cred cu tarie ca fiecare om isi doreste cu ardoare ca locuiasca singur  intr-un anumit interval de timp din viata lui, chiar daca e constient sau nu de lucrul acesta, de obicei cei care nu sesizeaza asta au o insatisfactie toata viata, simt ca le lipseste ceva esential. Banuiesc ca pot exista si oameni care isi gasesc identitatea nelocuind niciodata singuri, de exemplu imi gasesc o partenera cat stau cu parintii si imediat dupa plecarea de acasa ma mut impreuna cu ea, dar cat stau cu parintii, in procesul de crestere, imi este satisfacuta nevoia de independenta prin faptul ca imi este data libertatea sa iau cat mai multe decizii legate de cum imi traiesc viata, cum folosesc spatiul meu, cum ma imbrac, ce dieta imi insusesc si inca o mie de lucruri personale.
Un fapt important am vazut la un prieten de al meu, care s-a casatorit si s-a mutat cu sotia intr-o camera din apartamentul parintilor. Dupa ani de discutii, parintii au vandut apartamentul lor si l-au schimbat pe doua mai mici, unul daruindu-l baiatului si familiei sale de trei membri, aparand intre timp si un copil frumos si sanatos. Prima mea intrebare a fost de ce nu au facut parintii aceasta operatiune inainte ca baiatul sa fie casatorit si sa devina tata, sau poate chiar inainte sa fie intr-o relatie. Asta imi aduce aminte de Morometii, unde baietii cei mari tanjeau dupa o parte din avere ca sa-si inceapa viata personala cu incredere...si pana la urma si-au luat singuri mostenirea...Parintii sunt atasati de ce au agonisit, sau nu au incredere ca daca isi impart averea, copiii sunt capabili sa o pastreze pana isi fac o familie, se gandesc ca doar a avea o familie responsabilizeaza barbatul si de ce nu si femeia, sa nu-si prapadeasca, de exemplu, apartamentul primit cadou. Aceste decizii relativ complexe spun multe despre o familie, despre puterea de judecata a parintilor considerati cei mai maturi, care au familii si copii, care au mai multa sau mai putina viziune.
Plec de acasa de la parinti cand lucrurile sunt corect aranjate, chair daca ei sunt sau nu constienti de asta, noi generatia urmatoare avem datoria sa reglam lucrurile corect din start, conceptul de chirias si nu proprietar ajuta sa nu ma grabesc sa ma vad in calitatea iluzorie de proprietar (de multe ori sunt intr-o iluzie pentru ca nu mi-am platit inca creditul cand ma mut in apartament), utilizez la maxim ceea ce mostenesc, asta daca primesc ceva, daca nu, macar  administrez corect “dorinta de a imprumuta”...

E placuta lumea in care traim si te conving si pe tine de lucrul acesta daca mai este nevoie

Eu cred ca omul este un produs complex care a fost construit si ajustat in milioane de ani de experimente si incercari si de aceea reprezinta ceva remarcabil. Daca ne observam pe noi insine si mediul inconjurator ne putem imbogati mult, in orice fel imaginabil.
Lumea inconjuratoare, Universul exterior material cat si Universul interior al sufletului uman sunt structurate dupa un set de reguli si legi, atat de numeroase din cauza complexitatii Universului, ca mintea omeneasca le percepe ca pe un haos, cu alte cuvinte Universul este o structura organizata asa de ampla ca buverseaza si haotizeaza mintea umana care vrea s-o inteleaga si s-o “cuprinda” in integralitatea sa.
Tind in mod natural spre maturitatea psihologica si gasesc interesante urmatoarele componente din stilul meu de viata: finantele, fetele, familia, fitness-ul (forma fizica), prietenii, calatoriile, pentru care folosesc aceleasi principii de dezvoltare (personala si profesionala), adica spiritul antreprenorial universal valabil aplicat pe stilul meu de viata (lifestyle).
In primul rand stabilesc domeniul meu de interes din prezent (poate fi unul din cele 7 prezentate mai sus sau altceva care ma motiveaza pe moment), care ma face sa imi incep pozitiv ziua cand ma ridic din pat, ma focusez pe el, citesc si ma informez, experimentez in realitatea fizica noile practici imprumutate de la altii sau inovate cateva noi chiar de mine, le implementez in viata mea, dezvolt o serie de ganduri si emotii legate de aspectele noi gasite si constientizate.
Un factor foarte important aici este puterea mea de a ma concentra pe un anumit lucru interesant, ceea ce-mi da un soi de forta interioara care se acumuleaza in timp. Imi concentrez, de exemplu, privirea intr-o seara catre luna de pe cer, stau cateva minute asa si descopar lucruri noi despre ea doar privind-o. Dupa aceea “deschid” internetul si aflu detalii suplimentare si interesante despre ea si asa mai departe o pot tine multe zile, saptamani sau luni descoperind-o din ce in ce mai mult. Dupa acest exercitiu de durata, observ ca putini stiu atatea lucruri despre luna ca si mine si ca sa pot dezvolta cunostintele mele despre luna, caut grupuri, comunitati sau indivizi pe internet specilizati pe aceasta tema, cu care fac schimb de informatii si entuziasm. In timp devin expert.
Daca acest subiect inceteaza sa ma intereseze, schimb pe altceva care devine acum, in prezent interesant si reiau procesul. Acesta este mecanismul simplu prin care un om devine bun in ceea ce-i place, isi poate trai satisfacator in felul acesta toata viata si astfel poate produce multumit banii de care are nevoie...

Cuvinte Puternice

       Am ales cateva cuvinte si expresii definitorii pentru caracterul uman si am rugamintea sa iti alegi macar sapte cuvinte sau expresii care rezoneaza mai puternic in mintea ta. Dupa aceea le poti pune pe telefonul tau sau undeva "la vedere” unde sa-ti “arunci ochii” destul de des pe ele. Insoteste-le, daca iti face placere, pe fiecare, cu o propozitie in care scrii o amintire sau un vis personal. Am adunat cuvintele cele mai puternice din punctul meu de vedere, asa ca zambeste citindu-le:
       Regenerare, relaxare, discernământ, sinceritate, integritate, autonomie, identitate, demnitate, respect de sine, diferenta de opinie, perseverență, maturitate, standarde personale, umor, altruism, asertivitate, solutie, responsabilitate, autenticitate, sincronizare interna, aliniere, preferinte, echilibru, oportunitate, autocontrol.
       Respingere, umilire, tradare, frustrare, blocaj, ridicol, manipulare, contradictie, abuz, disfunctional, represiune, ipocrizie, ezitare, cruzime, degradare, rana, deceptie, pacalire, rebel, hipercritic, disperare, sabotaj, autosabotaj, pisalogeala, violenta, amenintare, jignire, plans, distrugere, barfa, zgarcenie.
       Expresii si cuvinte intr-un limbaj popular pe care le intalnesti des in grupurile sociale si familie:
Hotărâre, initiativa, minte aerisita, alegere, deschis la minte, spirit de observaţie, prezenta de spirit, bun simţ, timpul le rezolva pe toate, trezit la realitate, simţul realităţii, a fi în apele tale, aduna-te, cu picioarele pe pământ, firi asemănătoare, plasture pe orgoliu, a sta pe gânduri, mi-ai rănit orgoliul, iţi ţin pumnii, minte agera, gândeşte in picioare.
       La sfarsit dar poate cele dintai, cuvinte foarte usoare, uzuale, clare in aparenta dar care fac trimitere la locuri foarte diferite din cadrul mintii umane, in functie de gradul de dezvoltare personala a individului.
Sunt cuvinte folosite des in cartile de dezvoltare personala, dar care produc confuzie in sensul in care iau o forma diferita in mintea ascultatorului, de la individ la individ, in functie de experienta personala de viata:

       Ambitie, control, libertate, conducere, comportament, memorie, comunicare, loialitate, incredere, social, natural, practici, obiceiuri, aventura, introvertit, extrovertit, actiune, concentrare, creativitate, intuitie, fler, flexibilitate, anticipare, rabdare, precautie, curaj, competente, cutuma, conceptie, valori, motivatie, justificare.
Alege-ti macar sapte cuvinte sau expresii si ataseaza-le amintiri sau visuri, “jucandu-te” constructiv cu mintea ta…

“Ancorarea Profunda” in mine insumi

Viata este frumoasa cand sunt tanar, pentru ca sunt aproape tot timpul sub efectul “drogurilor naturale”, adica hormonii si dezvolt pasiuni si dependente diverse.
Experienta de viata prinde foarte bine, dar constituirea unei familii solicita dezvoltarea maturitatii capabila de a coordona “tensiunea hormonala crescuta” pe care o purtam cu totii cateva decenii cu noi.
Putem deveni parinti fara a avea neaparat si maturitatea psihologica pentru asta, exact ca atunci cand ne nastem fara a putea merge in picioare.
Dumnezeu, Evolutia, Providenta, Superconstiinta, sau cum vrem s-o denumim, ne-a dat cel mai mare test foarte devreme si ne surprinde, astfel ca instinctele se dezvolta primele in corpul si psihologia umana si “la o fractiune de secunda dupa", sexualitatea si asta inainte sa ne maturizam psihologic, adica inainte de dezvoltarea “renumitei” Inteligente Emotionale.
Cand ma compar cu “varianta mea de acum 10 ani”, vad realizate lucruri imposibil de vizualizat la vremea aceea.
Prima “batalie” in interiorul meu este incercarea de “a-mi stapani corpul”. Una din provocarile mele cele mai importante este “acordarea constienta a corpului cu mintea”.
De la an la an vad mai bine rostul “antrenorilor de viata” in a ghida parcursul tuturor persoanelor care au nevoie de ajutor pentru a se intelege pe sine si pentru a se dezvolta personal. Alaturi de psihanalist si de psihoterapeut, apare bine definit rolul “antrenorului de viata” care imi arata prin propriul exemplu, in mod aplicat si practic, cum sa fac modificari in interiorul meu si in rutina mea zilnica, invat in prealabil sa ma accept asa cum sunt eu insumi si apoi invat sa vad calea spre dezvoltarea mea catre viata pe care mi-o doresc si care imi da anumite senzatii eliberatoare ca atunci cand eram mic copil... :)

“Relatii de tip Alb-Negru” si “Relatii Multicolore”

Vreau relatii de calitate, sau altfel spus persoane de calitate in jurul meu. Chiar daca nu imi plac prietenii sau persoanele din jurul meu, ele ma reprezinta pentru ca nu degeaba stam unii pe langa altii, ci pentru ca ne potrivim.
Daca nu imi plac prietenii mei in intregime, inseamna ca nu ma plac pe mine insumi in totalitate, de fapt, daca ii resping atunci ma resping pe mine insumi, daca nu ma pot distanta de ei, atunci nu pot produce inca schimbare in interiorul meu. Asta imi doresc eu, o varianta a mea mai sofisticata si simpla prin eficienta in acelasi timp. Cum o obtin?
Ma cunosc intai cine sunt alegand, in general, un reper sanatos (o alta persoana sau mai multe) fata de care incep raportarea mea personala. Ma uit in viata mea reala cotidiana, pe internet si tv si imi aleg ce e mai bun ca si modele.
Cum oamenii nu sunt perfecti in toate, ci doar pe anumite segmente din viata, imi aleg de la mai multi oameni ce au ei mai bun si copiez in comportamentul meu.
Observ in timp daca mi se potriveste si daca pot integra in personalitatea mea, daca nu, atunci in mod natural voi abandona acele comportamente.
Viata este un “laborator” de experimente si e un fel de joaca de adulti, adica cu alte cuvinte poate fi tare amuzant.
Persoanele cele mai mature, integrate, cu experienta, fericite, satisfacute, implinite etc., au deprins acest joc exersand si reusesc sa colaboreze cu orice alt tip de persoana pe probleme mai ample sau mai simple, mai complexe sau mai banale, sa petreaca mult timp impreuna sau sa-si zica doar “buna ziua”, “relatii multicolore” sau “relatii de tip alb-negru”...

Viata ca un Joc

Folosesc cuvantul “Joc” semnificand o sursa de placere si in acelasi timp un lucru serios. Viata mea e serioasa si in acelasi timp satisfacatoare si placuta, si in acest sens ii atasez cuvantul Joc. E un sinonim pentru pasiune...cand eram mic ma jucam si aveam o satisfactie nemarginita, am inceput sa cresc si am redefinit cuvantul joc incadrandu-l intre anumite limite. Cele mai la indemana exemple pentru un joc util, amuzant si frumos in acelasi timp sunt sportul, dansul, jocurile mentale de genul sahului si flirtul.
Viata mea in prezent tinde sa fie un joc pasional si cu urmari constructive. In diferite perioade ale vietii mele, activitatea mea a constat doar in ceva serios, calculat, organizat, "necondimentat", fad si fara pasiune si atunci am sesizat ca a devenit neinteresant, fara sens, ceva esential si fundamental gresit, ca ii lipseste “culoarea” si “spiritul”. Am cautat cu ardoare sa reinclud Jocul in viata mea.
“Viata ca un Joc” a devenit regula mea, cu beneficii asupra mea si a oamenilor din jur. Am recapatat pasiunea si mi-am redefinit misiunea, scanteia actiunilor mele. Aceasta scanteie aprinde flacara in viata sentimentala si in profesie, in familie si in sanatatea personala, imi “alimenteaza” vitalitatea.
Este esenta pe care o “directionez frumos si util” pentru obiective constructive, folosindu-mi experienta de viata si sensul pe care vreau sa-l dau actiunilor mele.
Primul meu gand dimineata cand ma trezesc este: “astazi ma joc facand……. si folosesc lucrul acesta ca sa realizez…...”